Nici valurile nu mă mai aduc acasă...
Dar nu-i aşa rău, aici pot să respir.
Aici pot să văd . Să te văd.
Aici îmi las hainele la uşă şi...
Şi îţi agăţ zâmbetul sardonic de-un colţ de stea.
Te-ai uita lasciv la mine dacă m-ai vedea aşa.
Aiurea, crezi că-mi mai pasă?
Pas cu pas am zis pas'
Pas' ţie
şi un pas mai încolo.
O! Cred că-mi rup o parte din suflet, parte din ochii tăi.
O sfâşii aşa pentru că e goala şi-ţi seamănă
Are colţuri, aşa ca tine.
Îmi alunecă privirea pe apa care-ţi lunecă pe trup
Nici ea nu te vrea şi se trage înapoi în pământul rece dar blând
Vezi, pân' şi ea te simte...
Am să zîmbesc gândindu-mă cum goală de toată nebunia asta,
de rude, de crengi, de strigăte şi gânduri,
mă voi uita la tine de sus.
Nu-ţi face griji nu te mai judec, asta e treaba ta.
Acum te accept doar, dar te accept afară din viaţa mea. Te situez undeva între ochii blânzi ai puştiului din metrou care ţi-a stricat dimineaţa şi vocea caldă care mă invocă din patul colegului tău de cameră.
Ne vedem la sfântu-aşteptă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
aaa aici nu e de obicei nimic :