pregatiti de gala:)))

Voluntariat-voluntar. Un cuvant puternic,si bine definit, de care ma temeam foarte tare cand eram mica. In copilarie am avut impresia ca orice lucru definit ca fiind ’voluntar’ era greu, si doar pentru oamenii puternici imbracati la costum, si oamenii in costum nu imi inspirau incredere.

Aveam dreptate, intr-un fel. Voluntariatul este pentru oamenii puternici care doresc sa faca sau sa schimbe ceva, care adopta costumul de voluntar si il poarta demni de tot ce reprezinta acesta.

Eu mi-am achizitionat propriu-mi costum de voluntar in Octombrie 2011. Mi-era usor largut si ma mai impiedicam in timp ce paseam, dar am fost foarte entuziasmata de el, si l-am schimbat si personalizat astfel incat sa simt ca este perfect pentru mine.

M-am apucat de voluntariat din curiozitate, manata de ideea de a gasii ceva care sa-mi capteze atentia si sa o pastreze alerta. Am pasit tiptil in sediul Tineri Pentru Tineri, incercand sa ma acomodez cu locul, cu oamenii si mai ales cu ideea de a apartine acestui grup de oameni care isi doresc o schimbare, si lupta pentru ea.

Apartenenta la un grup,oricare al fi el, care instiga la schimbare, la prosperitate este cel mai coplesitor lucru pe care il poti gasii. Cu toate ca m-am acomodat destul de repede cu  statutul de voluntar si ca m-am atasat enorm de fundatie, mi-a luat destul de mult sa realizez ca eu, voluntar Tineri pentru Tineri, nu, doar apartin fundatiei ci sunt chiar o parte din ea.

Am realizat acest lucru abia in Campania de vara. Undeva pe plaja din Costinesti, la un moment dat in timp ce lucram pe echipe, a venit cineva sa ne intrebe cine suntem si ce facem aici. Eu raspundeam unei intrebari venite din partea unui beneficiar, asa ca a raspuns colega mea:” Noi suntem Tineri Pentru Tineri si …”. Cu atentia focalizata pe beneficiar am auzit doar in trecere ce a spus ea, dar mi-a rasunat in cap tot drumul vocea ei sigura si mandra spunand” Noi suntem Tineri Pentru Tineri’. Atunci am realizat ca  si eu sunt o particica din Tineri Pentru Tineri, si presupun ca imediat am afisat un zambet tamp pentru ca toti cei din jur se intrebau de ce sunt atat de fericitadintr-o data.

Nu stiu cat de vizibila este schimbarea mea in comportament  fata de cum eram acum un an si cum sunt acum, dar eu stiu ca s-au schimbat multe. Multe schimbari sunt de perceptie a lucrurilor si a oamenilor.Nu cred ca i-am apreciat vreodata pe cei din jur mai mult ca acum , nu cred ca m-am zbatut in 15 ani de existenta cum m-am zbatut in ultimul an pentru orice am vrut sa fac si nu cred ca am mai zambit vreodata atat de sincer cum am zambit in vara in fiecare seara, inainte de culcare, dupa ce ne intorceam toti obositi dar amuzati din activitati.

Imi este destul de greu sa incerc sa apreciez in scris ce am invatat si descoperit eu de cand sunt voluntar , pentru ca asa nu pot sa risipesc in jur energia care imi este mie furnizata automat cand vine vorba de voluntariat dar presupun ca aceasta inghesuita in cuvintele de pe aici, cam asa ar suna.

Am gasit in voluntariat acea sursa care imi hraneste continuu curiozitatea si care  ma indeamna si mobilizeaza sa fac ceea ce vreau.