Despre cum oamenii din tara in care m-am nascut sunt programati sa fie tristi

Nu o sa scriu cu diacritice . Oamenii nu mai folosesc cuvinte intregi acolo, eu de ce m-as obosii cu diacritice?
Desi, sincer sa spun, tare imi sunt dragi diacriticele. Diacriticele pentru limba scrisa sunt ca accentele regionale pentru cea vorbita, iti dragalasesc mintea si sufletul... dar le mai pasa romanilor de asa ceva?
Scriu despre cum oamenii din tara in care m-am nascut sunt programati sa fie tristi si sa traiasca o viata indurerata in timp ce ascult pop vesel si energic european, oh ce ironie. Dar imi permit sa fac asta pentru ca eu am crescut acolo, dar nu am crescut ca ei. Romania este un mic diamant, un loc ce mi-e tare drag , dar oamenii din media si conducere nu ii vor si pe romani la fel, sclipitori, pretuiti si frumosi ca diamantele...nu, nu.

Despre cum  oamenii din tara in care m-am nascut sunt programati sa fie tristi. Reteta este simpla:
Se ia o populatia oarecare si se expune  la :
~  violul de dimineata, cele doua accidente de la pranz, si uciderea a doi copii de catre tata, urmata de sinuciderea acestuia doza zilnica
~ evenimente sumbre din alte colturi ale lumii doza zilnica
~ cautarea unor legaturi intre posibilele accidente, bombardamente  sau alt tip de catastrofe si romania ( ex. bunicul tatalui copilotului, care de curand s-a sinucis luand dupa el alte zeci de vieti, se pare ca a plecat din romania acum cateva decenii, si a inceput o noua viata in tara respectiva)
~ scandaluri politice de 3 ori pe zi
~ certuri intre vedete cel putin o data la 2 zile

Daca inveti un copil numai culorile inchise dintr-o paleta de culori, atunci el doar cu acestea va picta. Si nu zic ca nu poti sa faci arta doar folosind tonuri reci, dar nu trebuie sa limitezi intentionat accesul artistului  la toata gama de nuante.
La fel se intampla cu locuitorii frumoasei Romania. Expusi de ani de zile la acelasi tip de stiri, acel moment media care se presupune ca prezinta realitatea la un moment dat in timp, oamenii ajung doar la asta sa se gandeasca, astepte si faca. Imi e imposibil sa cred ca in fiecare zi pot sa gaseasca cel putin 2-3 cazuri de crime, spargeri , scandaluri si alte intamplari deprimante si nici un lucru frumos. Si imi e imposibil sa cred , pentru ca nu e adevarat.
Romanii sunt oameni foarte creativi, poate au ajuns asa si din cauza constrangerilor dar trebuie sa le recunoastem meritele pentru tot ce se intampla. Exista romani in muzica, in film, in dans, in informatica si computere, despre ei de ce nu ni se spune saptamanal la stiri ?
Studentii romanii sunt mici genii, anual avem sute de inventii care sunt cumparate de companii straine si comercializate. Studentii romanii participa la concursuri internationale, si sunt apreciati de toti cei cu care colaboreaza si calatoresc  in afara , desigur.
Elevii romani au una dintre cele mai aglomerate programe de studiu din europa si  fac nenumarate activitati extracuriculare.
De sportivii romani se mai aude cate ceva, aici ma refer la fotbal si Simona Halep. Dar restul?
Exista zeci de organizatii  in Romania care  se implica in diferite zone de interes, pentru a ajuta tara sa se schimbe. Ele de ce nu sunt saptamanal la stiri ?

Imaginati-va ziua unui adult obisnuit care dupa 8 ore de lucru, mananca si deschide televizorul pe canalul de stiri ca sa afle ce se intampla in lume. Si aude doar despre crime, batai,  accidente de masina, oameni politici care fura si copii abandonati. Ce din toate acestea il motiveaza sa mai traiasca inca o zi? Ce il face dupa o zi intreaga sa se simta mai bine? Ce il relaxeaza? Ce il incarca cu energia de care are nevoie sa mearga mai departe?

Ma intreb jurnalistii si toti cei care lucreaza in media, nu au facul lectii de psihologie ? Ei nu stiu cum tot ceea ce ei transmit pe postul lor de televiziune influenteaza lumea? Oare ei se uita la stirile pe care le fac? Lor le place ce vad?

Deja pot sa imi imaginez zambetul care infloreste pe buzele unei persoane care vine obosit de la serviciu, deschide televizorul si vede un reportaj despre un cor de copii care a primit un premiu la un concurs, pentru ca poate si el a facut parte dintr-un cor. Sau bucuria care se lasa in inima unor bunici uitandu-se la un intrviu cu studentii la teatru care tocmai au terminat de filmat un scurtmetraj pentru un concurs international, pentru ca si nepotii lor au facut parte din proiect. Sau copii care incep sa topaie prin casa auzind despre cum echipa lor favorita  de baschet vine in orasul lor sa joace un meci.

Sunt atat de multe lucruri pe care le poti prezenta pe un canal TV daca vrei :
- 5 minute despre ziua respectiva in istorie
- moduri in care sa ramai sanatos
- 1 interviu cu o persoana care s-a vindecat de o boala grava sau a trecut printr-o perioada grea si acum este bine
- schimbarile care se intampla in oras, ce se construiste, restaureaza
- traditii romanesti
- oameni sau afaceri care au incercat ceva reusit ceva diferit si au reusit
- oameni sau afaceri care pastreaza traditiile familiei si inca reusesc
- ce se intampla in scoala romaneasca. ce se invata, cat si de ce?

Hai sa nu ii distrugem moral de tot pe romani cu ce se prezinta in media!
In Romania mai exista lucruri bune.