Criza energiei a alungat bulevardul 1 Mai
la periferie.
N-auzi cîntări, nu vezi lumini de baluri;
maşina 34, înhămată la şoferi singuratici
îşi cîştigă existenţa.
În piaţa de flori a singurătăţii
eu cînt o baladă
la pianul mecanic
femeii
ce a coborît în întunericul
acestui de-a waţi ascunselea.
Ea se sufocă fragilă
în dragostea mea
lipsită de viitor.
- Dă-mi energia electrică - suspină ea -
dă-mi voltajul, dă-mi amperajul
dă-mi parfumul electrizat
din care m-am coborît pînă la tine!
Maşina 34 nechează ducînd-o înapoi.
Ea
de la geam
nu ştie vai dacă să mă regrete
nu ştie vai dacă să rîdă cînd mă vede urcat
pe epava pianului din piaţa de flori şi dîndu-mă
peste cap la plecare.
"Îţi pare rău" mă acuză un om albastru
cu suflete de vînzare.
"Îţi pare rău?" mă întreabă o femeie ruinată
din dragoste pentru asfaltul autostrăzii.
"Îţi pare rău..." conchid vidanjorii, sentimentalii
mînuind pompa, aspirînd canalul
aruncînd cu becuri uscate după cotoii îndrăgostiţi.
"De ce să-mi pară rău?" răspund
căzînd de pe pian
"mai funcţionează şurubul
pinionul
şi piuliţa
mai bate
roata maşinilor de cusut
se învîrte
cilindrul cu găuri
se aprinde motorul
de la flacăra
inimii mele
Nu-mi pare rău!
Prietenii mei dorm pe acoperişuri
prietenii mei dorm
dar ar putea depune
ceva în acest sens"
Mai bine ajutaţi-mă
voi, vidanjorilor
tu, femeie de autostradă
tu, albastrule somnambul
ajutaţi-mă
să trag această grea perdea
a camerei mele
peste viziunea maşinii 34
înhămată la şoferi singuratici
şi care continuăcontinuă
să îşi cîştige existenţa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
aaa aici nu e de obicei nimic :