Pot să susţin cu zâmbetul pe buze că azi am plâns. Contrar a tuturor argumentelor pe care singură mi le constuisem a fost un lucru care mi-a făcut foarte mult bine.
Am început blogul ăsta în ideea de a-mi îndosaria aici toate amintirele mele despre bunicii mei care au murit.
Nu s-a continuat asa cum imi planuisem eu , dar a iesit intr-un mod placut.
Am plans azi cand mi-am adus aminte ca acum 3 ani a murit mamaica. Am plans pentru ca mi-e dor de ea.
Am plans si de fericire pentru ca a aparut o alta PERSONA foarte importanta tot pe atunci . Multumesc .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
aaa aici nu e de obicei nimic :