Nu, nu a fost dragoste la prima vedere, a durat destul sa ne cunoastem. Nici nu stiu cand am trecut de la antipatie la iubire. Probabil ca e adevarat ce se spune despre relatiile prea puternice ca dragostea si ura, sunt interdependente si comutative...
M-a trezit intr-o zi privindu-le cu alti ochi, era ca si cum le auzeam si le rosteam pentru prima oara. Nu erau cine-stie ce cuvinte, ci pur si simplu cuvinte. Dure, simple, crude.
Unele iti provoaca dependenta sau iti furnizeaza o idee hipnotica.
Cand spun ca m-am indragostit de cuvinte, presupun ca e de la sine inteles ca dragostea mea pentru ele, nu-mi va ruina in vreun fel relatia mea de lunga durata cu ideile.
Nu este o relatie ideala, ba din contra una toxica. Si eu si ele, suntem istovite mai tot timpul, ne devoram reciproc. Pentru cine?
'De ce intrebi pentru cine? Are vreo relevanta?'
Sunt rele, chiar diabolice. Cu o aroganta fenomenala imi chestioneaza fiecare miscare si imi urmaresc fiecare gand. Ma hartuiesc.
Si eu ce fac?
' Tu? Tu taci pentru ca iti place.'
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
aaa aici nu e de obicei nimic :