înãbuşim lacrimi

Am realizat acum câteva momente cã cea mai importantã persoanã din copilaria mea nu a cunoscut-o în timpul vieţii pe cea mea importantã şi dragã persoanã mie de acum. Mia Persona. 

Am realizat asta şi  mi-au dat lacrimile. Sunt sigurã cã ar fi placut-o foarte mult. Şi ar fi zâmbit spunându-mi cã se bucura tare mult pentru mine şi cã ar vrea sã apuce sã mã vadã la majorat. Eu m-aâ încrunta şi enerva, repezind-o sã nu mai spunã lucruri din astea. Ea mi-ar zambi, mângâiandu-mi pãrul şi sãrutându-mã pe frunte.

Mi-ar spune cã tãtãicu' ar fi fost mandru de mine, cã am ajuns aşa mare şi cã sunt descurcãreaţa. Mi-ar spune cã el ne iubea foarte mult. Mie mi-ar da lacrimile, ca acum.

M-aş uita urât la ea spunându-i cã nu e normal sã se gândeascã la asta. Cã ea oricum va fi aici, cu mine, pe puţin incã 10 ani. 

M-ar trage lânga ea şi mi-ar povestii chestii. Tot felul de chestii. 

Dar stai... astea s-au întamplat deja. La nici doua luni dupa conversatia asta...ea nu mai era. Ea... ea...

Şi nu, nu îmi pot înabuşi lacrimile nici acum. Dar nici nu vreau. Pentru ca ea le meritã .

şi se fac 4 ani in decembrie. 

Imi pare rau

m-am indragostit de cuvinte

Nu, nu a fost dragoste la prima vedere, a durat destul sa ne cunoastem. Nici nu stiu cand am trecut de la antipatie la iubire. Probabil ca e adevarat ce se spune despre relatiile prea puternice ca dragostea si ura, sunt interdependente si comutative...

M-a trezit intr-o zi privindu-le cu alti ochi, era ca si cum le auzeam si le rosteam pentru prima oara. Nu erau cine-stie ce cuvinte, ci pur si simplu cuvinte. Dure, simple, crude.

Unele iti provoaca dependenta sau iti furnizeaza o idee hipnotica.

Cand spun ca m-am indragostit de cuvinte, presupun ca e de la sine inteles ca dragostea mea pentru ele, nu-mi va ruina in vreun fel relatia mea de lunga durata cu ideile.
Nu este o relatie ideala, ba din contra una toxica. Si eu si ele, suntem istovite mai tot timpul, ne devoram reciproc. Pentru cine?

'De ce intrebi pentru cine? Are vreo relevanta?'

Sunt rele, chiar diabolice. Cu o aroganta fenomenala imi chestioneaza fiecare miscare si imi urmaresc fiecare gand. Ma hartuiesc.


Si eu ce fac?
' Tu? Tu taci pentru ca iti place.'