miercuri, 7 august 2013
nu se intampla decat vara
o mare de furnici o pornise la trap din piciorul gol si imbracat in fire de nisip, spre capul inconjurat de coama-i de par. si o ameteala se instalase comod. sa fie asta revolta trupului de a parasii locul asta?
glezna scrantita trebuia sa fie tot un semn divin prin care i se spunea ca asta nu putea fi tot... si totusi...
ce frumos e cand te scoli de dimineata...
si viata te loveste in fata!
5 minute pana la imbracare. 2 manute erau stranse in jurul unui corp bronzat pe care trona un cap blondin. soptea cum ca ea nu vrea sa plece, cum ca nu-i corect, cum ca nu,nu,nu!...... i soptea ca nu conta, ca o sa vina o data ...
nu cred ca ceea ce i-a spus a avut incarcatura emotionala speciala... dar erau soapte, soaptele-s altceva.
_________________________________________
stia de ce nu s-a aruncat cu capul inainte... dar tot regreta putin.
vreaaau sa fie varaa iaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaar!
__________________________________
m-a cucerit .
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
aaa aici nu e de obicei nimic :