" Serios, ce urăsc cel mai mult e ...cậnd ploua aşa. Ploua cu găleata. Am şi vopsea pe mine...
Probabil nu ar fi fost nimic gresit la a fi fleaşcă pe o ploaie ca asta, daca acum ar fi trebuit să fiu unde sunt . Nu, chiar ar fi fost de inţeles ... dar , o sa fie ciudat sa explic asta cậnd ajung acasă .
- Ai de gậnd să te grăbeşti pţtin ? O să răceşti urật de tot..şi e mijlocul verii, ar fi puţin ciudat , nu crezi ? spuse rậzậnd .
M-am uitat in jur să văd unde puteam să ne adăpostim puţin . Se opreşte brusc :
- Ai incredere in mine ? se uită la mine cu ochi mari . De ce tot timpul trebuiau să-i fie ochii mari cậnd făcea ceva de genu ' ?
- Aăăă..da dar de ce ? am întrebat dar înainte să răspundă mă prinde repede de mậnă şi mă trage repede spre unul din blocurile din dreapta . Intrăm in scara, şi chiar urcăm pậnă la 4 . Ce crede că face ?!
Apartamentul 48 e in faţă . Cred că acolo o să mergem . Ce caut aici ?!
Nu , merge spre apartamentul 49 . Deschide
- Eu aici stau, spune privindu-mă cu expresie sincera si tậmpă. Nu ţti fac nimic, serios.. doar că nu poţi să mergi aşa acasă ! Nu cred că ai mai ieşi din casă o saptamana pentr\ asta .. plus că trebuie să te întorci la 6, nu ? E abia 2 jumate , e timp .
- Timp pentru ce...? am spus cu cea mai crispata voce pe care o posed .
Expresia ii se schimba radical . Nu ştiu dacă e jignită , nervoasă sau doar confuză.
-....să-ţi faci baie, să-ţi usuci hainele si să te întorci , spune cu o voce îndepărtă şi rece si privindu-mă cu ochi ciudaţi . Ce credeai ?
Ouch ! ... Asta a fost un fail major din partea mea . Privirea imi coboara in jos. Ce şireturi frumoase ..şi pline de noroi
- ăăă..nu credeam ..nimic.. adica nu ..ah... , ridic privirea - trebuie să-i văd expresia ca să ştiu ce să spun., .Scuze .
Atật de jalnic . Mai rău de atật nu se poate ..
1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, ...39 , 40 ,41 ... de obicei cậnd ceva nu era in regulăîincep să număr . cand intarzii undeva , numar secundele pana cand vine masina sa ajung unde am nevoie.
85,86 , 87 ... nu ridică privirea şi nu ştiu ce-i trece prin cap...
Are un zậmbet nesigur , un zậmbet mic ..şi încet ? nu , nu încet ... doar scurt . privirea îi e caldă , dulce...tandră?! nu , nu cred..
- Nu am vrut să crezi că... ştii e oricum ciudat dar... mă gậndeam că..ar fi mai bine dacă te-ai usca înainte să te intorci ...ăăă ..dacă nu eşti okai cu asta ..spune ! , a rostit cu voce înceata si calmă, cercetậndu-mi faţa cu privirea.
Atật de atipic lor. Nici unul ..sau una , nu ar face asta dacă ar fi in locul nostru .
I-am întins ghiozdanul si haina udă de pe deasupra, nu şi tricoul .
S-a destins puţin . şi eu , dar doar puţin . Oare are animale de casă?
-Baia e acolo...prosoape sunt in dulap ... îţi las pe pat un tricou pentru cật o să se usuce hainele tale , a spus arătậndu-mi locurile.
....un tricou zice ? al cui ? cu siguranţă nu al tău , o voce mică din cap mi-a spus sarcastic. Si avea dreptate.
-N-nu e nimeni acasă ? Nu e puţin ciudat ?
A zậmbit iar
- Sor-mea e înca la cursuri .Voia să se duca şi ea la chestia cu ambasada la care te-au trimis pe tine ai tăi , dar mai tậrziu , a spus
Ambasada . Locul unde trebuia să fiu acum . Să văd o prezentare plicticoasă , să mă duc mậine la şcoală şi să le spun cật de frumos a fost . Nu pierd nimic , nu-i aşa?
Dar am vopsea pe haine , de la paintball.
-A-ai maşină de spălat ? am intrebat încet uitậndu-mă la pata gigantică verde de pe tricou , si multele pete mov de pe pantaloni .
A pus mậnă pe pată de pe tricou .
-Am dar nu o să se ia la maşină, va trebui s-o spălăm manual . Nu o să ia mult .
M-am descalţat şi fără să mai spun ceva , am intrat în baie .
" ai încredere în mine ?" la asta se referea.
Nu voiam să fac risipă de apă, şi mă simţeam oricum sufocat în baia aia aşa că am ieşit cật am putut de repede.
De la intrarea din baie vedeam bucătaria, sau o mica parte din ea. Avea un ibric in mậnă. Făcea ceai ,probabil
E atật de frumos cậnd tace. Parcă l-aş păstra aşa."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
aaa aici nu e de obicei nimic :